Această transcriere a fost modificată ușor pentru o lectură mai ușoară.

Predarea audio este în engleză.

Astăzi voi vorbi despre ce este răbdarea și iertarea. Care este diferența ( dintre ele), din perspectiva diverselor culturi, religii și filozofii? În general, iertarea este considerată (o dovadă) de bună calitate și noi credem că este important să iertăm. Și nu toată lumea poate ierta, numai cei de o calitate deosebită o pot face. Dar majoritatea oamenilor nu poate ierta. Chiar dacă spun că au iertat, și chiar dacă pare că au iertat, e (doar la suprafață), și totuși, în interiorul inimii lor, nu prea au iertat. Deci așa este uzual, este la toate națiile, este ceva universal.

Dar, conform culturii tibetane și a budismului tibetan, nu există un cuvânt cu adevărat uzual pentru ceea ce toată lumea numește iertare. Tibetanii au doar diferite categorii de răbdare. Ei nici măcar nu au cuvinte diferite pentru răbdare, toleranță și iertare. Ei vorbesc doar de diverse tipuri de răbdare. În engleză, (semnificația) acestora este foarte clară. Iar în locurile în care creștinismul este dominant, iertarea este încorporată în cultura oamenilor, și este susținută ca un ideal, e ceva ce se consideră că majoritatea oamenilor ar trebui să o facă. Și orice om ce nu poate ierta, este repede judecat ca fiind o persoană atât de rea. Dar în alte culturi, oamenii nu se reped să judece prea repede pe cei ce nu pot ierta. În unele culturi, oamenii neiertători și cei ce caută răzbunarea sau lupta sunt apreciați ca fiind oameni de bună calitate.

Principalul lucru despre care vreau să vorbesc astăzi este întrebarea: este iertarea bună pentru toată lumea, tot timpul, indiferent de condiții? Vom examina asta astăzi. Deci răspunsul este da, în general, oamenii care pot ierta sunt de o calitate foarte bună, sunt de acord cu asta. Dar este valabil în orice caz, oricând, în orice situație, în orice circumstanță, că trebuie să  iertăm sau nu e așa? Acesta este un (mare) semn de întrebare.

Principalul lucru despre care vreau să vorbesc astăzi se referă la întrebarea: este iertarea bună pentru toată lumea, tot timpul, indiferent de condiții? Aceasta vom examina noi astăzi. Deci răspunsul este da, de regulă, oamenii capabili de a ierta sunt (persoane de) o calitate foarte bună. Sunt de acord (cu această afirmație). Dar este ea valabilă în orice caz, oricând, în orice situație, (există vre-o) circumstanță în care trebuie să iertăm sau nu?  Aici este un semn de întrebare.

De exemplu, atunci când vorbim despre iertare, asta este cu siguranță (o indicație) că în acțiunile celorlalți este ceva rău, că ei au făcut ceva rău. Atunci iertarea implică să nu existe nicio reacție față de cineva care a  greșit cu ceva. Dar ar trebui să fie așa tot timpul, oricând, în orice situație? Răspunsul este negativ. Trebuie să ne gândim de ce această persoană face lucruri rele și cât este de rău, de ce trebuie să o iertăm și care este beneficiul iertării. Trebuie să luăm în considerare toate acestea.

În primul rând, trebuie să spunem că atunci când oamenii fac lucruri rele față de alții, când îi tratează rău pe ceilalți,  o fac în grade diferite. Și este o diferență. Poate fi foarte, foarte rău, sau un rău de nivel mediu, sau extrem de rău.

De regulă, oamenii obișnuiți nu pot ierta toate aceste grade. Ei întotdeauna reacționează, se înfurie și urăsc ( pe cel ce le-a greșit). Dar dacă am dezvoltat o calitate bună, o considerație bună, o viziune (mai) largă și ceva înțelepciune, chiar și o oarecare compasiune, atunci putem vedea dacă este cu adevărat nevoie să reacționăm sau nu. Aceasta înseamnă că unele dintre tratamentele rele, dintre acțiunile urâte ale unor persoane nu sunt cu adevărat dăunătoare. De obicei, ceea ce oamenii obișnuiți consideră că este dăunător, atunci când îl luați în considerare la un nivel mai profund, nu este cu adevărat dăunător. 

(În unele circumstanțe) e foarte ușor de iertat, este foarte simplu, și în aceste cazuri toată lumea ar trebui să ierte. Pentru unii oameni este foarte, foarte ușor să ierte, chiar dacă nu e ceva ce poate fi iertat, într-un fel e ceva ce ignoră sau nu le pasă (suficient încât să reacționeze.) Asta e ceva ce toată lumea ar trebui să ierte, atunci când nu există consecințe, și toată lumea poate ierta.

Apoi, dacă nu te-ai gândit sau nu ai luat în considerare în profunzime (toate aspectele), tu crezi că este ceva rău, dar nu este chiar așa. Asta e dacă cineva spune că ești urât, că arăți foarte rău sau ceva (similar), dar oamenii pot vedea dacă tu chiar arăți așa de rău sau nu, dacă tu ești sau nu urât. Și este foarte ușor să vezi (aspectul evident al) oamenilor. Cele cinci simțuri ale noastre detectează foarte ușor lucrurile la nivelul lor evident, și văd ușor dacă tu spui ceva, judeci ( pe ceilalți), revendici ceva ca fiind mult mai rău decât pare a fi. Aceste slăbiciuni sunt ușor de iertat dacă avem puțină înțelepciune, o vedere puțin mai largă. Deoarece când cineva spune asta, noi nu trebuie să reacționăm. Ceilalți pot vedea foarte ușor că cealaltă persoană greșește, și că tu ai dreptate. Și nu numai că ai dreptate, dar ești atât de pașnic și de înțelept , încât nu reacționezi! Deci aceste situații pot fi ușor de iertat, și toată lumea ar trebui să o facă. Aici nu e nici un fel de îndoială.

Totuși există unele fapte rele, care aduc prejudicii la un nivel mediu. Adică ele aduc daune la nivel temporar, dar nu și pe termen lung. Pe termen lung, acest lucru ar putea fi chiar benefic, sau poate fi doar puțin dăunător, sau chiar se poate anula. Este ceva imprevizibil, care, temporar, poate dăuna un pic. 

Acest lucru poate fi puțin mai greu de iertat, dar, dacă îl analizați cu atenție, de cele mai multe ori este bine să îl iertați. Și dacă ești capabil să ierți, asta înseamnă că ești un om curajos. Știți, este un semn de vitejie la oricine poate ierta. Nu înseamnă că ești doar amabil sau răbdător, ci că ești și curajos. Și este de asemenea și un semn de înțelepciune.

Apoi sunt acțiuni foarte rele, cu consecințe foarte dăunătoare. Ele fac rău temporar, dar  sunt și dăunătoare pe termen lung. Pentru acest tip de acțiuni, nu este neapărat cel mai bine să le iertăm tot timpul, oricând, indiferent de circumstanțe. Nu este așa, nu este chiar atât de simplu. Trebuie să aveți în vedere cu mare atenție circumstanțele. Prin urmare, când spun că nu este necesar să ierți, mă refer la a reacționa. Dar în minte întotdeauna trebuie să fie un anumit grad de iertare, așa este întotdeauna bine. Asta înseamnă că nu ești cu adevărat blocat în resentimente, în furie și ură. Și așa e mereu bine.

Dar la nivelul acțiunii, nu este întotdeauna necesar să iertăm. De ce? Pentru că, dacă iertați totul, indiferent de gradul și de consecințele acțiunii, și indiferent de circumstanțe, nu veți face niciodată nimic, (nu veți avea) nici o reacție. Acest lucru este uneori bun, dar alteori acești oameni pot fi corupți și pot face lucruri din ce în ce mai rele. De ce? Pentru că sunt, cum numiți voi asta? Nu este cuvântul răsfățat, dar este ceva similar. Deci, acest lucru ar putea deveni un obicei urât, și ei vor crede că pot face orice, oricui, oricând, și aceasta este o greșeală.

Dacă ei tratează așa pe toată lumea așa, temporar le fac rău multor oameni, iar pe termen lung ei înșiși se deteriorează complet. De aceea, ar fi amabil să le contestăm acțiunile, pentru ca ei să poată să învețe ceva. Iar dacă ei pot să-și învețe lecția, este foarte important dacă motivația voastră este corectă. Motivația trebuie să se bazeze pe iubire și bunătate.

Dar asta nu înseamnă neapărat că comportamentul vostru să fie precum un sărut oferit cu amabilitate, să acționați cam așa. Puteți face ceva ce pare a fi o acțiune foarte aspră, o acțiune foarte provocatoare, dar care vine din bunătate și compasiune. Așadar puteți proceda în acest mod. Adică atunci când cineva face ceva o acțiune dăunătoare, trebuie să vă gândiți la cât de rău este, care sunt consecințele acestui rău, pentru tine, pentru ceilalți și pentru persoana care îl face.

Și apoi, trebuie să reacționezi sau să nu reacționezi, (să ai) diverse reacții sau să nu ai nici o reacție. Trebuie să faceți ceva adecvat situației respective. Dacă procedați așa, atunci vă antrenați pe voi înșivă. De asemenea, voi antrenați și cealaltă persoană, care are prostul obicei de a-i trata pe ceilalți foarte urât. Poate că atitudinea și motivația sa sunt foarte egoiste. Sau, uneori, nu are prea mari motivații, ci doar acționează urât în mod instinctiv.

Așadar, trebuie să faceți distincția referitor la tot ce se întâmplă , și apoi să aplicați ceva adecvat circumstanțelor specifice. Dar, desigur, întotdeauna motivația trebuie să vi se bazeze pe iubire, compasiune și bunătate. Acțiunea fizică, prin corp și vorbire, s-ar putea să nu pară prea blândă, dar asta nu înseamnă că motivația din spatele ei nu este amabilă și iubitoare. Deci trebuie să ne amintim cu toții să fim mereu atenți. Și cel mai important, trebuie să ne concentrăm și să punem accentul pe mintea și pe motivația noastră. Se bazează ele pe iubire, compasiune sau bunătate, da sau nu? Ar trebui întotdeauna să ne concentrăm pe acest aspect  Nu trebuie să vă concentrați 100% pe acțiunile corpului și vorbirii voastre, atât ca receptor (al acțiunii), cât și ca cel care acționează.

Desigur, dacă există anumite alegeri, chiar și la nivel fizic, acțiunea blândă și vorbirea amabilă sunt evident cele mai bune, dar uneori nu sunt prea potrivite. E posibil să nu ai această opțiune, deoarece această persoană nu răspunde la asemenea lucruri. Și dacă acționezi mânios, înspăimântător, poate că atunci îți va răspunde.

De aceea, pe (Calea) Vajrayana, în conformitate ca Tantra, când spunem tam yam, înseamnă că vorbim despre cineva care a încălcat Samaya cea sacră, adică a încălcat un angajament sacru. În acest caz, nu ar trebui să (mai) avem (nici un ) contact cu această persoană.

Oamenii adesea înțeleg greșit acest tip de gândire: „oh, nu trebuie să fie iertați, nu-i iertăm”. Oamenii gândesc așa, dar aceasta este o greșeală uriașă. De ce este o greșeală uriașă? Pentru că Tantrayana este cea mai profundă Învățătură, practică și angajamente. De aceea, (păstrarea) angajamentelor sacre conduce la  rezultate incredibile, (foarte) mari. Dar, în același timp, dacă faceți contrariul, (le încălcați) , aceasta va aduce și consecințe puternic dăunătoare.

Când cineva își rupe în mod intenționat Legămintele lor Samaya, cu lipsă de respect, (aceasta este o problemă serioasă). Cineva care știe că și-a încălcat jurământul, știe că aceasta denotă o lipsă de respect, dar totuși o face. Și dacă își critică Învățătorul său sacru; își critică frații săi cei sacri, Sangha, comunitatea (sa); critică prețioasa Dharma, sfintele Învățături; face aceste lucruri iar noi ne gândim, „Oh, trebuie să o iertăm orice ar face” și tot rămânem prietenoși cu el/ea, atunci va fi un rău produs ambelor părți.

De ce? Pentru că o parte este sfântă, și o parte este ( la polul) opus. Deci, dacă continuați să vă conectați cu ea, atunci sfințenia voastră, Învățăturile sacre și angajamentul vostru, totul este viciat. Este o influență proastă. Iar când spun influență proastă, acum nu vorbesc despre nivelul evident. Nivelul evident de influență este, de asemenea, (și el) posibil, dar este o influență proastă la nivelul subtil, ceva ce nu putem vedea cu ochii și cu mintea noastră, dar, totuși, este acolo. Acest lucru este cu adevărat foarte posibil. Deoarece în toate lucrurile, în întregul univers fizic, chiar și în conformitate cu (dovezile) științei, există un nivel subtil pe care noi nu îl știm (nu îl vedem), dar totuși există ceva acolo. Există multe energii, există multe lucruri, puteri, sunt multe lucruri care se întâmplă acolo tot timpul. Nu le putem vedea și nu le putem simți, dar în continuare ceva se întâmplă acolo. În mod similar, în conformitate cu această practică, cu acest angajament sfânt și cu practica (noastră) sacră, dacă vă amestecați cu acest om (ce are atitudini și acțiuni) opuse față de oamenii sfinți, vă va influența atât de rău, încât toată practica, progresul spiritual și realizările voastre pot fi întârziate. Dar și celeilalte persoane îi vă aduce o karmă mult mai rea și mai dăunătoare. De aceea este mai bine să vă țineți deoparte. Stați fizic departe de (acea persoană), fără a–i atinge corpul,  fără a-i împărtăși discursul sau gândurile. Dar poți avea compasiune față de ea. Încă o puteți iubi, și să aveți în mintea voastră bunăvoință (față de acea persoană).

Deci asta înseamnă că nu renunțați pentru totdeauna la această persoană, ci doar să renunțați temporar la ea. Aceasta nu este o contradicție. Chiar și o singură ființă simțitoare dacă o iertați, voi o conduceți spre Iluminare, spre starea-de-Buddha. Dacă renunțați la asta, nu puteți să iertați nici măcar o singură ființă simțitoare. Nici în Tantra Vajrayana și nici chiar la nivelul Mahayana, nu puteți să nu iertați toate ființele simțitoare. Dar în același timp, trebuie însă să vă deconectați temporar. Îndeosebi în Vajrayana, în practica Vajrayana, voi trebuie să vă deconectați de acest tip de persoană (care își rupe în mod deliberat Legămintele Samaya și nu face nici o încercare de a repara).

Dacă nu vă deconectați, atunci vă încălcați propriile voastre Legăminte, propriile voastre angajamente sfinte. De asemenea, deveniți și voi asemănători cu această persoană, care este opusă unei persoane sfinte. Deci, dacă nu doriți să pierdeți această sacralitate, nu doriți să vă pierdeți această sfințenie, trebuie să stați la distanță de corpul, vorbirea și gândurile (viciate).

Chiar puteți da multe lecții, lecții provocatoare, dacă asta ajută ca cealaltă persoană să realizeze răul pe care și l-a provocat. Sperăm că își va da seama de greșelile pe care le-a făcut, și le va regreta. Și atunci cealaltă parte va fi gata să înceapă ( să se corecteze). Asta înseamnă că această persoană trebuie să arate, să confirme această realizare, acest regret profund, incredibil, pe care trebuie să-l demonstreze prin acțiunile sale către Sangha. Dacă procedează în acest fel, atunci Sangha și Învățătorul cel sacru, toată lumea poate începe să discute condițiile (de reconectare). Numai în acel moment, dacă și-a efectuat în mod voluntar tot procesul de purificare, ea poate fi reconectată cu sfânta Sangha.

Dar până când (nu există expresia regretului și implicarea sa în propria purificare), atunci trebuie să  (rămâneți) deconectați. Dacă această persoană nu este pregătită în această viață (să-și repare Samaya) și moare, trebuie să vă mențineți deconectarea. Și vă rugați mereu să fie pregătită pentru viața imediat viitoare, sau următoarea viață, sau în următoarele 10 timp vieți viitoare. Trebuie să se roage toată lumea, întreaga Sangha, toți cei din Sangha care împărtășesc (Învățătura) aceluiași Învățător, care împărtășesc aceeași Linie, aceleași împuterniciri, aceleași texte sfinte și orice altceva împărtășesc, căci acești oameni au pentru totdeauna o responsabilitate. Această responsabilitate și acest angajament sunt pentru totdeauna, nu sunt doar temporare.  De aceea, la nivel temporar, nu este bine pentru ambele părți ( să nu se îndepărteze dacă nu se respectă acele condiții). Adeseori oamenii nu înțeleg acest lucru, deoarece oamenii emit judecăți foarte superficiale, au un mod simplist de a judeca ceea ce este foarte complicat, un mod simplist de a judeca lucrurile foarte profunde. Și de aceea oamenii nu înțeleg (toate aspectele). Dar așa e bine.

Profunda Dharma devine din ce în ce mai profundă.  (Apar) din ce în ce mai multe complicații pentru oamenii obișnuiți. Pentru oamenii sfinți, din ce în ce mai profund înseamnă că are o semnificație din ce în ce mai mare. Dar pentru oamenii obișnuiți, din ce în ce mai profund înseamnă tot mai complicat. Deci trebuie să înțelegem cu toții.

Și apoi trebuie să vedem ce fel de acțiune ar trebui să iertăm, și ce fel de acțiune (e bine să ) nu iertăm. Ceea ce înseamnă la nivelul evident al corpului, vorbirii și minții. În minte, desigur, noi iertăm mereu, noi suntem mereu iertători. Dar nu poți ierta (mereu) acțiunile corpului și vorbirii. O modalitate simplă de a spune este că în mintea noi mereu îi iertăm (pe ceilalți). Ce înseamnă asta? A ierta mereu înseamnă că să fii mereu amabil și milos, compătimitor. Adică îți pasă, chiar îți pasă cu adevărat de bunăstarea spirituală a celorlalți. Dar la nivelul uman, al acțiunii corporale și al vorbirii, trebuie să stai departe. (Când Legămintele samaya sunt rupte), trebuie să păstrați distanță. Nu poți rămâne ca înainte, nu poți fi pe picior de egalitate cu oamenii sfinți, cu oamenii adevărați din Sangha , ci trebuie ca tu să păstrezi distanța.

Deci dacă vă gândiți cu foarte mare atenție la aceste aspecte, atunci le veți înțelege la un nivel mult mai profund. Nu este la fel de simplu precum să iert sau să nu iert, ( nu e nimic doar) alb sau negru. Deci, în toate circumstanțele celor spuse, trebuie să vă gândiți foarte atent, apoi să încercați să înțelegeți pe toată lumea și apoi totul devine foarte util.

© Copyright 2017 Shar Khentrul Jamphel Lodrö